E octombrie, 19. Vântul lovește cu putere stropii de ploaie în fereastra bucătăriei. Trecut de miezul nopții și paharul de vin alb e11745803_1135287539820903_5263509778713524083_n golit pe jumătate. Răsăritul de soare mă va prinde iar în aceeași luptă interioară, întreruptă uneori de lumina telefonului.

Instagram, Facebook, Lookbook, WhatsApp, Email, Pinterest, WordPress m-au cuprins ca un virus.

În ultimele luni blogul mi-a oferit multe, a devenit colțul meu. Știi tu, locul acela de umbră la care tânjești într-o zi toridă de vară sau într-o zi furtunoasă de toamnă târzie. Asta înseamnă blogul.

Am realizat foarte târziu că trebuie să fac asta și regret că nu am avut curaj să încep mai devreme. Regret că nu m-am ascultat.

Am învățat că trebuie să ne ascultăm vocea interioară. Trebuie să înveți cum să-ți privești aripile iar apoi să-ți găsești din zbor visul pentru a-l îndeplinii. Iar apoi vei fi fericit! Și fericirea aceasta se va citi în privirea ta. În ochii cu care privești soarele sau frunzele ruginii, într-o zi de toamnă.

Cu toate acestea învață să iubeși, dar mai întâi învață să te iubești. Cu defectele pe care le ai și pe care le revezi în oglindă în fiecare dimineață. Iubește-te și cu acele kilogramele de care te chinui să scapi. Cu toate neajunsurile cotidiene, frici sau orice alteceva te neumulțumește, iubește-te.

Apoi vei știi cu adevărat să-i iubești pe cei din jur! Și vei simți iubirea venind spre tine ca un bumerang. Întreit, înzecit, nu contează. Te vei simții mulțumit cu ceea ce oamenii îți oferă, iar dacă în viziunea ta e prea puțin, nu-i învinui. Lasă-i așa și bucurăte din nou pentru faptul că, din puținul lor au reușit să găsească o părticică și pentru tine…

Bucură-te că, din puținul lor, au găsit ceva și pentru tine.

Eu tot scriu, dar e ok? Doar tu poți să-mi spui asta…

Iubește..

You May Also Like

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *